DE CE VON HEBEL DOARME LINIȘTIT?
La 6 martie 2026, un grup de deputați din opoziția Parlamentului Republicii Moldova a sesizat Curtea Constituțională (CC), contestând modificările legislative care permit desemnarea unor membri ai comisiilor de evaluare externă (vetting) cu votul majorității simple de 51 de deputați, în locul majorității calificate de 61. Autorii sesizării invocă încălcarea procedurii legislative și riscuri serioase pentru imparțialitatea mecanismului, respectiv pentru independența sistemului judiciar.
„Precedent există! CC a anulat o lege similară celei «von Hebel» în 2021”, declară autorii sesizării.
Da, aparent există. Doar că…
***
Pentru a înțelege „esența” Hotărârii nr. 17/2021 privind componența Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) – „precedentul” invocat – trebuie privit contextul din care a decurs. Or, după cum se știe, diavolul se ascunde în detalii.
Voi încerca să fiu cât mai concisă.
08.06.2019Parlamentul recunoaște oficial caracterul captiv al statului Republica Moldova. CSM-ul „statului capturat” rămâne însă neatins. Mai mult, ultimul membru al acelui CSM, N. Cernat, „demisionează” onorabil abia la 2 mai 2024, deși mandatul său expirase la 01.12.2021!
04.12.2019Guvernul aprobă proiectul Legii nr. 193 prin Hotărârea nr. 611, semnată de Prim-ministrul I. Chicu și de ministrul justiției F. Nagacevschi – instituția chemată, prin definiție, să vegheze asupra „acurateței” procesuale.
05.12.2019Parlamentul votează proiectul în PRIMA LECTURĂ.
06.12.2019Hotărârea Guvernului intră în vigoare odată cu publicarea. Până atunci, juridic vorbind, nu exista.
20.12.2019Legea este adoptată în A DOUA LECTURĂ. Se modifică structura CSM.
31.01.2020Legea intră în vigoare. CSM funcționează, în fapt, cu un singur membru non-judecător.
14.03.2020Parlamentul adoptă Hotărârea nr. 53 prin care sunt numiți alți patru membri non-judecători.
28.10.2020Este sesizată CC: Sesizarea nr. 163a privind controlul constituționalității unor prevederi din Legea nr. 193, autori S. Litvinenco și V. Roșca, deputați. Se invocă aspecte de fond, nu și de procedură.
27.01.2021Decedează un judecător al CC, desemnat de CSM. Urmează obligația de numire în 15 zile. În practică, nimic.
28.04.2021Expiră termenul de 6 luni pentru examinarea sesizării. „Aspect de procedură”.
28.05.2021CSM, după un dificil proces „de facere”, anunță data alegerii judecătorului CC: 15.06.21
10.06.2021CC adoptă Hotărârea nr. 17/2021.
Verdictul: neconstituționalitate.
Motivul: viciu de procedură.
Parlamentul a votat în prima lectură un proiect care, la acel moment, nu exista juridic. Cu alte cuvinte, a votat înainte ca Guvernul să fi produs, legal, proiectul. Consecința: legea a fost considerată adoptată într-o singură lectură, ceea ce încalcă Constituția.
Mai mult, Curtea a „revigorat” legea veche, ceea ce, în fond, a însemnat „revigorarea” CSM-ului „statului capturat”!
O „găselniță juridică” folosită anterior doar în 2016, când, printr-o reinterpretare constituțională, s-a decis „resuscitarea mortului”.
O analiză aleatorie a legilor pe justiție, relevă faptul că fiecare a doua lege inițiată de Guvern, până și după 10.06.2021, e lovită de acest „viciu esențial”.
Dar doar în această speță efectele au fost „spectaculoase”: legea a căzut, iar odată cu ea și întreaga construcție instituțională creată. Mandatele au dispărut. Funcțiile – la fel.
15.06.2021Concursul pentru desemnarea judecătorului CC eșuează. Funcția rămâne vacantă până în 24.11.2023. Aproape 3 ani de „normalitate” în formulă incompletă…
24.06.2025Guvernul numește, prin hotărârile nr. 400 și 401, doi judecători ai CC – fără concurs.
În aceeași zi, prin Hotărârea nr. 397, este abrogată regula concursului, instituită printr-o hotărâre anterioară. Actul este însă publicat abia a doua zi și intră în vigoare la 25.06.2025, fapt consemnat expres în text.
Prin urmare, la data numirii, regula concursului era încă în vigoare.
Așadar, numirile trebuiau realizate prin concurs.
„Cireașa de pe vișină”, vorba unui contemporan: aceiași actori-cheie ai „precedentului” din 2021 – în postura de beneficiari – D. Manole și S. Litvinenco.
CONCLUZIILE VĂ APARȚIN…
***
Acum, despre viitor. Sau, mai exact, despre „Curtea noastră” cea de toate zilele.Din jurisprudența Curții rezultă deja o mică doctrină:
– dacă problema ține de procedură, efectele sunt pentru viitor;
– dacă afectează structura unui organ constituțional, efectele pot desființa funcții și mandate.
Hotărârea nr. 13/2020 (Procurorul General) a protejat stabilitatea.Curtea a constatat că modificările legislative diminuau rolul Consiliului Superior al Procurorilor, afectând echilibrul instituțional constituțional. Totuși, invocând principiul securității raporturilor juridice și efectul ex nunc, a decis că neconstituționalitatea nu produce efecte retroactive. Astfel, deși procedura a fost viciată, numirea deja finalizată nu a fost anulată, pentru a evita instabilitatea instituțională.
Hotărârea nr. 17/2021 (CSM) a protejat arhitectura.Curtea a reținut că legea afecta însăși arhitectura constituțională a CSM, nu doar o procedură. Întrucât mandatele țin de garanțiile independenței justiției, declararea neconstituționalității a antrenat dispariția funcțiilor create. Astfel, mandatele nu au mai putut subzista, fiind lipsite de temei constituțional. Spre deosebire de cazul Procurorului General, Curtea a protejat aici integritatea structurii, nu stabilitatea unei numiri.
Astfel, se conturează o inversare de accent în jurisprudența Curții: de la protejarea stabilității raporturilor juridice (2020) la prioritizarea integrității arhitecturii constituționale (2021). Dacă în primul caz neconstituționalitatea a fost „neutralizată” pentru a conserva un act deja consumat, în al doilea ea a produs efecte directe, chiar cu prețul încetării unor mandate. Cu alte cuvinte, Curtea a trecut de la logica „conservării” la logica „purificării” efectelor.
Sesizarea privind vettingul se află exact între aceste două repere juridice.
Dacă mecanismul este tratat ca unul auxiliar – va fi salvat.
Dacă este văzut ca substitut de putere – devine periculos.
Dar contextul contează.
Vettingul este „proiect european”.
Iar Curtea, atunci când poate, nu dinamitează proiecte politice majore. Le ajustează.
Cel mai probabil, va recunoaște „anumite probleme”, va interpreta legea „în spiritul Constituției” și va salva mecanismul. Va spune că rolul comisiei este consultativ, că decizia reală aparține organelor constituționale și că totul este, în esență, în regulă.
TRADUS: problema e de procedură, nu de structură.Iar dacă e de procedură – efectele nu ating trecutul.
Adică: MANDATELE RĂMÂN.
***
Așa dar, mai mult ca sigur, von Hebel nu și-a deranjat somnul.
De ce?
„De-atâta!”, or „Curtea Constituțională e a noastră!”.